Pentru mamele care-și pupă copiii pe gură!

Ce spun psihologii despre pupatul copiilor pe gura

Pentru mamele care-și pupă copiii pe gură!

V-am promis o continuare a articolului care ne-a împărțit în două, aici pe blog: Mamelor, nu vă mai pupați copiii pe gură. A fost cel mai disputat material. S-au creat două tabere, n-a existat cale de mijloc: cei care susțin gestul, convinși fiind că asta înseamnă normalitate și cei care s-au poziționat categoric împotrivă! Am fost acuzată că mi-am dat cu părerea, fără să fiu mamă  și că n-am dreptul. Nu, nu mi-am dat cu părerea, ci am pus întrebări. La fel am făcut și acum. Spuneam la o lună  de blog, că-mi pare rău pentru cei/cele care s-au bătut cu pumnul în piept și  n-au înțeles că un subiect tabu, trebuie discutat civilizat, asumat! Poate reușiți de data aceasta!

Am stat de vorbă cu mai mulți psihologi, cu un medic dermatolog, un profesor din învățământul preșcolar și cu Cristina Varo, terapeut, specialist în relații interumane.  Pe voi vă invit să citiți, iar lor le mulțumesc pentru curaj și pentru sinceritate. Da, au fost și psihologi care n-au vrut să vorbească despre acest subiect, nu pentru că lururile nu-s foarte clare, ci pentru că: “nu vrem să ne punem mamele în cap.” Îmi asum, mi le pun eu!

CE SPUN PSIHOLOGII?

JENI CHIRIAC, PSIHOTERAPEUT:

Părinții nu-și dau seama de lucrul acesta, nu realizează că de fapt gestul lor nu ține de afecțiune, ci ține de sexualitatea lipsă sau neîmplinită din viața lor. Nu-i acuzăm pe părinți, nu spun că este o chestie premeditată, nu spunem că avem de-a face cu părinți pedofili, nu discutăm despre lucrul acesta. Discutăm despre lucrurile confuze pe care le transmitem copiilor noștri în momentul  în care uzităm de gesturi de afecțiune care-și au rostul în relația de cuplu și atât.

Trăim într-o societate liberă în care avem și această posibilitate de a alege. Trebuie însă să conștientizăm că lucrul acesta poate să vină la pachet cu niște consecințe, dacă vrem acele consecințe și vrem NOI să avem dreptate, putem să avem dreptate oricum! Din punctul meu de vedere, există indicii clare și practica de cabinet îmi arată că pe fondul unor semnale confuze, copilul când devine adult nu știe cum să se  manifeste din punct de vedere sexual.

Cei care suțin cu atâta tărie pupatul acesta pe gură trebuie să stea să-și analizeze puțin gesturile în mediul lor familial și să-și răspundă la întrebarea legată de diversitatea comportamentelor din relația lor și de echilibru. Pentru că la un moment dat, excesul acesta de afecțiune,  încalcă  regulile și duce  spre tărâmul sexualității. Excesul acela este o tendință conștientizată SAU NU de compensare a unui gol afectiv.

Recomandarea mea ar fi ca părinții să evite lucrul acesta. În primul rând să conștientizeze dacă este mai mult o nevoie a lor, ca părinți, sau ca adulți să facă lucrul acesta și cât este  nevoia copilului. După care trebuie să-mi aduc aminte că e nevoie ca fata sau băiatul meu să-și știe locul în viața mea și să înțeleagă diferențiat tipul de relație. Dacă eu îl pup pe gură, după aceea ce fac? Îl pup și pe gât, îi las semne, cum am vazut în cazul unor părinți când își pupă copilul, pierd noțiunea și le lasă semne pe gât, pe mânuță.

CÂND ÎȚI PUPI COPILUL PE GURĂ ÎI TRANSMIȚI SEXUALITATE, NU DRAGOSTE!

Pupatul pe gură poate să transmită mesaje mixte, erotice pe care copilul nu le poate decoda, nu le poate înțelege, dar pe care le simte. Este greșit să faci gestul acesta pentru că acolo ești pe terenul sexualității, pe terenul unei intimități care nu ține de intimitatea pe care o ai tu cu copilul tău. În momentul în care pupi copilul pe gură, pe gât, în zona genitală trebuie să stai să te gândești ce faci în momentul acela și ce lipsește de fapt din viața ta, pentru că trebuie să ne aducem aminte că sunt multe mame care-și pupă copiii substituind într-o formă sau alta sexualitatea lipsă din relația de bază, ceea ce nu este natural.

Degeaba îl pup pe gură pe copil, crezând că-i oferi dragoste, dacă îi vinzi  un model de cuplu sau un model conjugal în care unul stă pe canapea pe tableta lui și celălalt stă pe fotoliu pe telefon și nu vorbesc, nu petrec timp împreună. 

CONSECINȚELE PUPATULUI PE GURĂ

  • De la comportamente exagerate și până la comportamente extrem de reținute sau interpretative.
  • Poate duce la un debut precoce sexual, dar am avut parte și de cazuri în care debutul sexual a fost unul tardiv sau amânat, s-a ajuns în terapie cu o problemă legată de debutul sexual, pentru simplul motiv că acel copilul când a devenit adult nu reușea să interpreteze și să decodeze corect comportamentele de cucerire sau pe cele din sfera sexualității, să le decifreze corect în relație cu sexul opus.
  • Unora dintre ei le poate afecta sexualitatea prin acea ambivalență generată de conflictul intren care pleacă de fapt, de la incompatibilitatea de rol.
  • Le poate crea probleme cu sexul opus, probleme legate de intimitate, de apropiere, probleme cu ceea ce înseamnă atingerea și starea de relaxare în relație cu sexul opus sau în relație cu persoanele cu care împărtășesc o anumită intimitate devenind rigizi, chiar agresivi sau devenind pur și simplu niște persoane care simt că nu se pot adapta.
  • Sunt copii care pot să nu interpreteze atât de negativ acest pupat pe gură și copii care sesizează izul sexual, erotic și ulterior, în cadrul relațiilor pe care ar trebui să le aibă în mod normal cu sexul opus se poartă confuz, neadecvat pentru că nu poate disocia.

TREBUIE SĂ VĂ PUNEȚI PROBLEMA DACĂ GESTURILE VOASTRE SUNT SĂNĂTOASE ÎN RELAȚIA CU COPILUL

Copilul nu face difernța între comportamentele pozitive și comportamentele mai puțin pozitive și atunci  din start el nu știe, aici este partea prostă, el nu știe conștient, dar instinctiv știe,  și toți cei care și-au pupat copiii pe organele genitale la vârste un pic mai mari, 3 ani, 4 ani, 5 observă strângerea gestuală, reacția de ștergere la gură după pupat. Toate toate aceste lucruri  sunt forme prin care copilul indirect, inconștient, manifestă nevoia de protejare a propriei lui intimități.

Mulți dintre noi nu înțelegem un lucru, rămânem foarte fixați în ceea ce înseamnă acest firesc și dacă mie mi se pare firesc să-mi pup copilul pe gură nu mai contează dacă celorlalți nu li se pare firesc, sau dacă chiar însuși copilului nu i se pare firesc. Din acest motiv e foarte important să ieșim puțin din pielea proprie și să reușim să îl vedem și pe celălalt în ecuație și să ne dăm seama pentru că sunt părinți care nu au fost conștienți de refuzul sau de disconfortul pe care copilul îl are în contextul anumitor gesturi de afecțiune.

Copilul câteodată are aceste manifestări, cu excepția copilului adaptat, acela  care nu vrea să creeze probleme sau care nu vrea să-și supere mama, toți ceilalți cărora li se încurajează o identitate de sine, mai devreme sau mai târziu, la vârste diferite, inițiază o formă de protest.

CE TREBUIE SĂ FACĂ PĂRINȚII

Bineînțeles, dacă eu am făcut asta în relație cu copilul și l-am obișnuit așa, nu pot să-i spun:gata, de azi nu ne mai pupăm pe gură. Eu ca și adult, trebuie să găsesc gesturi de manifestare a afecțiunii cu care să fac perioada de tranziție. Adică  dacă eu obișnuiam să –l pup de 5 ori pe zi pe copil pe gură , voi începe treptat să-l pup și pe gură , și pe frunte, și pe mânuță, și pe obraz, ca ulterior după aceea  să-l pup cât mai rar și spre deloc.

Trebuie să-i explic: gestul este pentru adulți și când va crește va face și el același lucru. Nu trebuie sa-i spui că-i un gest pentru mami și tati. Copilul înțelege că este exclus, marginalizat.

MIHAELA DĂNĂILĂ, PSIHOTERAPEUT :

Este important să conturăm copiilor o baza de atașament în care să se simtă în siguranță, iubiți și speciali, felul în care alegem să facem asta este responsabilitatea fiecăruia. Important este să fim atenți la copiii noștri, la nevoile lor, la semnalele pe care aceștia ni le transmit.

Buzele au numeroase terminații nervoase care fac ca acestea să fie sensibile la stimulare, moment în care, în funcție de modul în care se realizează aceasta, se descarcă neurotransmițători ca serotonina, oxitocina și ajungem să simțim o stare de bine/de plăcere/de excitație. Acest aspect face ca buzele să  intre în categoria zonelor erogene. Sugarii și copiii mici nu au aceeași reprezentare despre sexualitate precum adulții, ceea ce face ca acest gest să nu fie inclus în aria celor care țin de intimitate, erotism si senzualitate. Însă, pe masură ce copiii cresc și încep să înțeleagă aspecte legate de propria sexualitate, continuarea sărutului pe buze poate deveni stânjenitor, intruziv și neadevcat. Dacă pentru părinte poate semnifica în continuare un gest de afecțiune, pentru copil poate genera confuzie.

CE SPUN PROFESORII DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR

MARIA DANIELA STANCIU, PROFESOR ÎNVĂȚĂMÂNT PREȘCOLAR

Este un subiect pe care marea majoritate îl ignoră din diverse motive: superficialitate, nepăsare sau tradiționalul: “Eu știu ce este cel mai bine pentru copilul meu!” Din nefericire nu este chiar așa, ar trebui să ținem cont de faptul că gesturi “simple” ca acesta pot crea probleme majore în dezvoltarea psihică a copilului pe termen lung.

Aceste gesturi pot afecta și comportamentul copilului la grădiniță!

Am avut copii la grădiniţă, care, obişnuiți să se pupe cu mama şi cu tata pe gură, aşteptau să fie pupați la fel şi de educatoare. Restul copiilor, nu înțelegeau gestul și cu toate explicațiile noastre, îi marginalizau. Povesteau acasă ce s-a întâmplat, ceilalți părinți se revoltau și veneau cu diverse întrebari pe această temă: Cum se poate? Dar este permis? Aveți de gând să luați măsuri?etc… Ca adult, pedagog pot percepe lucrurile într-o măsură în care, într-o situație ca cea de mai sus , știu să evit o stare de discomfort, de neplăcere copilului,  ÎNSĂ, colegii lui nu au cum să înțeleagă aceste gesturi dacă nu sunt obișnuiți cu ele și le cataloghează ca fiind ciudate. Adulții care le fac nici măcar nu bănuiesc în ce situații își pun copiii și cât rău le fac.

Pupatul  pe gură poate fi seducător pentru copil la vârsta de 2-3 ani, cand începe o perioadă în care băieții vor să fie ca tații lor și sunt umbra mamelor, spunând chiar că sunt îndrăgostiți de ele. Iar fetițele își copiază mamele și ar dori să le ia locul în relația cu tații. Se machiază, vor să poarte lucrurile mamei și sunt geloase vizavi de tați.

Dacă părinții sunt fermi și păstrează anumite limite, copilul se adaptează, ceea ce va fi în avantajul lui. Va înțelege mai rapid relațiile mama-tata și părinte-copil și dezvoltarea lui din punct de vedere psihic va fi mai sănătoasă.

CE SPUN DERMATOLOGII

DR. VIVIANA IORDACHE, MEDIC DERMATOLOG

Până la urmă e o chestie de igienă elementară. În momentul în care tu ai lucrări dentare, ai candida, ai germeni în gură,  ce motiv ai avea să-i faci asta copilului tău, pentru Dumnezeu. Pentru că eu nu-mi închipui că înainte să-ți pupi copilul pe buze te speli pe dinți și te clătești cu clorexidină (antiseptic utilizat ca dezinfectant).

Nu ai de ce să ai contact! În gură există herpes virusuri, există Epstein Barr (este un virus herpetic limfotrop care infectează aproximativ 95 la sută din populație până la vârsta adultă) și există floră saprofită, iar această floră care cuprinde și candida, care cuprinde și levuri și stafilococi  este o floră petru adult.

Aceste virusuri cum sunt herpesul și Epstein Barr-ul  nu mor niciodată, faptul că n-ai atunci puseu de herpes, nu înseamnă că nu porți herpes.  În momentul în care tu ai constact, mucoasă pe mucoasă, dacă există o zgârietură, că s-a julit, că s-a ros cu dințișorul, că s-a agățat cu ceva,  riști să-ți contaminezi copilul, de ce ai face așa ceva?!

În al doilea rând, foarte mulți copii sunt alergici, din cauza poluării, din cauze expunerii la noxe, etc.

În cazul în care ai un copil atopic, copilul atopic nu are o imunitate bine formată, ca atare el nu se apără corect de infecții pentru anticorprii lui se duc pe alte linii de apărare. În condițiile în care ai un copil atopic și tu îi pui germeni în gură nu ai prea multe șanse ca acel copil să fie sănătos și o să facă tot felul de dermatite.

CRISTINA VARO, TERAPEUT, SPECIALIST ÎN RELAȚII INTERUMANE

Nu mă miră că cei care obișnuiesc să se pupe pe gură cu copilașii lor sunt scandalizați de abordarea psihologică. M-aș bucura ca în fața unei păreri pertinente din partea unui specialist oamenii să aibă ”obloanele deschise” și să reflecteze la ea. Pentru că gestul lor trebuie să îl filtreze nu doar prin ochii imensei iubiri față de propriul copil, ci și prin prisma trăirilor, reperelor și semnificațiilor pe care le internalizează copilul…

Astfel, pupatul pe gură al unui copil de către părintele său creează premisele spre o stare de confuzie și neînțelegere a copilului cu privire la modul în care sunt trăite rolurile în familia sa. Nu vor exista granițe și limite cu privire la dinamica și spațiul pe care îl ocupă un adult, respectiv un copil în sistemul familial, care sunt gesturile și atitudinile care definesc un rol sau altul (cum este cel de părinte, iubit, copil etc.) și unde este locul său în această ierarhie?

Rolul de părinte-copil și iubit-iubită va fi suprapus unul peste altul și va crea confuzie în mintea copilului cu privire la înțelegerea limitelor și reperelor comportamentale specifice fiecărui rol.
Și, din păcate, adesea nu doar copilul devine confuz, ci și adulții în tratarea noului rol, ca părinți, pentru că nu știu să delimiteze spațiul iubirii trăit ca iubit/iubită în cuplu față de cel al iubirii trăit ca părinte. În plus, copilul nu va mai ști unde este locul și teritoriul său ca și copil și unde este cel al părinților, al adulților, iar acest lucru îl poate destabiliza ca viitor adult întrucât în lipsa internalizării unor repere de conduită specifice fiecărui rol va fi confuz și nesigur cu privire la ce se cuvine și ce anume nu se cuvine în spațiul interacțiunilor umane în care el se va manifesta.

De exemplu, nu va înțelege de ce în familia sa este ceva natural să te pupi pe gură și este chiar un gest de afecțiune, iar în alte familii, cu care va interacționa prin intermediul colegilor sau al prietenilor săi, acest gest este unul inadecvat și neconform relațiilor părinte-copil ori de-a dreptul respingător? Astfel, el se va întreba și își va evalua propriul comportament în raport și cu alt mediu, nu doar cu cel familial, iar rezultatul s-ar putea să nu fie unul în care el să se simtă acceptat și adecvat social.

Și încă un lucru, deloc de neglijat pe care l-am surprins în practica mea la cabinet!

Există un risc destul de ridicat ca acești copii să devină victime ale pedofililor pentru că în fața unui asemenea gest, familiar lor, pupatul pe gură le va crea sentimentul fals de iubire și siguranță și că nu li se poate întâmpla nimic rău, că doar mami și tati asta fac în relație cu el!
Așadar, insist să spun părinților, care au această practică în interacțiunile lor filiale, că riscă să creeze o mare confuzie în căpșorul propriului copilaș întrucât aceștia pot fi ușor victimele pedofililor care îi atrag prin gesturi tandre, pedofili care nu se dau în lături de la un ”pupic nevinovat pe gură” al copilului, iar copilul, nu-i așa, va accepta gestul și se va simți iubit că doar așa fac și mami și tati…

Un copil nu va căuta și nu va dori să fie pupat pe gură atâta timp cât un adult nu i-a propus deja acest lucru și nu l-a familiarizat cu acest gest.
Copilul oglindește comportamentul reflectat în raport cu el pentru că lumea o percepe în raport cu el și nevoile sale, cu atitudinile și gesturile cu care este tratat. Astfel, în primii ani de viață el trăiește foarte intens: îmi place sau nu îmi place, vreau sau nu vreau și nu filosofează prea mult, în schimb, simte cu strășnicie. Așadar, dacă e pupat pe gură de către adult, asta va cere și i se va părea normal. Dacă este pupat pe obraz, asta va cere pentru că asta e normal pentru el. Și nu, nu va cere un pupic pe buze pentru că mama și tata fac asta în relația dintre ei, ca și cuplu, pentru că el e interesat de raportul direct dintre el și mamă, versus dintre el și tată.

Până acum, nu am întâlnit cazuri în care copilașii să propună gesturi de tandrețe părinților, altele decât cele cu care el a fost deja tratat și familiarizat personal.

Suficietă informație cât să vă analizați puțin comportamentul! Să vă fie de folos!

 

6 Comments
  • ana
    Posted at 15:51h, 03 November Reply

    Buna ziua! Sunt mama, am doi copii, fata si baiat si nici mie nu mi se pare normal ca un parinte sa-si pupe pe gura copilul. Dar motivul pentru care m-am decis sa scriu este acela ca as vrea sa adaug inca un lucru care din punctul meu de vedere ar putea avea urmarile descrise in articol (sau doar o parte dintre ele). Nu am nicio pregatire in domeniu psihologiei, a relatiilor interpersonale, etc,, ci este doar o parere personala. Ati observat la alte persoane, sau poate chiar la dumneavoastra (cei care aveti copii), ca atunci cand vin rudele/ prietenii in vizita, copiii trebuie sa se lase pupati sau sa pupe respectivele persoane chiar daca poate nu vor? V-ati surprins in ipostaza de a spune copilului sau de a auzi alti parinti spunandu-le copiilor “hai pup-o pe mamaia ca pleaca! haide pup-o! hai pupa-l pe unchiu ca pleaca!, etc” iar daca copilul refuza, acestia sa insiste: “haide vino si pupa-i ca cine stie cand mai vin pe la noi”? Nu mi-am dat seama de acest lucru pana sa am copii, nici prin cap nu mi-a trecut ca ar fi o problema. Apoi, cand fetita mea a crescut un pic si a inceput sa vorbeasca a zis pur si simplu: nu vreau!. initial m-am simtit stanjenita fata pe persoana care pleca de la noi, dar apoi, stand si analizand, mi-am dat seama ca ar trebui sa tin cont de dorinta ei. daca nu vrea, nu vrea, deci nu se simte confortabil. si atunci cine sunt eu sa o oblig? eu, sotul meu, noi, trebuie sa fim cei cu care ea trebuie sa se simta confortabil in primul rand, sa stie ca simtirile ei si semntimentele ii sunt respectate. Nu vreau sa scriu foarte mult, dar sper ca m-am facut inteleasa. Cred ca trebuie sa fim foarte atenti la tot ce ne comunica cei mici, pentru ca ei sunt foarte “bruti” in transmiterea informatiilor, nu au nuante. La ei griul nu prea exista, ei au alb si negru, parerea mea. O zi buna va doresc!

    • Lorena Burlacu
      Posted at 10:43h, 05 November Reply

      Foarte bine punctat! Multumesc pentru reactie! Sper sa citeasca si parintii care au acest obicei! O zi minunata!

  • Sandu Nicoleta
    Posted at 11:18h, 05 November Reply

    Da. Perfect de acord. Totusi imi pup(am) copiii pe gura. De ce si pana la ce varsta? Am genul ala de copii pe care nu apuci nici sa ii iei in brate intr-o zi intreaga. Sunt mereu pe fuga,mereu fac altceva. Pana pe la 10-12 luni ii pupam pe frunte sau pe obraz. Gurita era mereu deschisa si mi se pare destul de ciudatsa pupi pe cineva pe limba:)) Apoi,au inceput ei sa pupe. Pupau cum si unde apucau. Pe mana,obraz,par,gura. Cand ma pupau pe obraz nu apucam sa ii pup si eu pt ca in secunda 2 fugeau pe undeva:)) Cand ma pupau pe buze apucam sa ii pup si eu. Deci mult mai rapid totul. Niciodata nu le-am cerut sa ma pupe si in niciun caz sa pupe pe altcineva sau sa se lase pupati(referitor la celalalt comentariu). Mi se pare ceva abuziv sa ceri cuiva afectiune cand nu vrea sa iti ofere! Deci cam asta e motivul pupatului pe gura in capul meu. Vis-a-vis de relatia mea cu sotul,nu imi lipseste nimic,probabil de aceea nu simt nevoia sa fiu pupata,ci accept pupicul daca imi este oferit. Trecem la “pana cand”. Ei bine 2-3 ani. Apoi i-am explicat(fetei,baiatul are 1 an si 3 luni acum) ca este mare si acum poate oferi afectiune cateva momente fara sa trebuiasca sa fuga deci ne vom pupa pe obrajor. A acceptat asta imediat fara sa se supere,asa ca de atunci ne pupam pe obraz,tot asa,cand vrea ea. Pupatul in zone intime mi se pare ceva groaznic si nu pot fi de acord cu asta nici macar la un nou-nascut. Si cred ca atat am avut de spus. 🙂 Practic nu fac parte din niciuna din tabere. Sunt undeva la mijloc,si nu doar in ceea ce priveste acest subiect.

  • Acussica
    Posted at 22:10h, 10 November Reply

    De acord! Inclusiv alaptatul la sân poate sa ii bulverseze pe copii si sa le distorsioneze sexualitatea, la fel ca contactul piele pe piele (scuzati cacofonia).
    Nu pot sa ii inteleg pe acei parinti care isi expun copiii la astfel de traume. Cum ar putea un biet adolescent sa mai faca diferența între pornirile carnale si atingerile parentale.

    • Lorena Burlacu
      Posted at 13:53h, 13 November Reply

      Desi toti psihologii spun asta, sunt foarte multe mame care nu vor sa inteleaga. Am avut reactii care m-au socat, legat de acest pupat pe gura. Mi-au scris mame ca-si pupa copilul si la 15 ani pe gura si ca gestul este absolut normal.

  • De ce ne pupăm copilul pe gură? - Madmoisellesarcastique
    Posted at 00:22h, 06 April Reply

    […] Sursă foto: site […]

Post A Comment