Operaţia pe cord este ca zborul cu avionul

Lorena Burlacu

Operaţia pe cord este ca zborul cu avionul

Dr. Lucian Dorobanțu, chirurg cardiovascular, este omul anului pentru mine și pentru toți cei care i-au fost pacienți pe masa de operație!

Operația pe cord este ca zborul cu avionul, chiar dacă pare neverosimil, ne ridicăm în aer cu 300 de tone de fier, zburăm și aterizăm în condiții de siguranță! Așa este și în chirurgia cardiacă, foarte multă tehnologie implicată și foarte multă pricepere umană.” Aşa descrie Dr. Lucian Dorobanțu, chirurg cardiovascular, ceea ce se întâmplă zilnic în sala de operație a spitalului în care lucrează.

Invitată ca observator la o intervenţie pe cord deschis, am trăit live efervescența “acestui zbor”, o experienţă care m-a marcat, personal şi profesional. Am realizat responsabilitatea enormă pe care o au aceşti oameni: sunt cei care fac diferenţa, la propriu, între viaţă şi moarte. “E ca și cum ai da în fiecare zi examenul de admitere, fiecare operație este o experiență unică, se poate întâmpla orice și trebuie să fim pregătiți!” mi-a spus Dr. Dorobanţu. Și mi-a fost foarte clar, pe toată durata intervenţiei, că fiecare membru al echipei trebuie să fie pregătit să facă faţă oricărei situaţii. Totul a decurs “strategic”, pe timpi, pe paşi, ordonat şi controlat, în cel mai liniştit mod cu putinţă. Agitaţia îmi aparţinea mie, desigur, fiind marcată de această experienţă inedită.

A fost o surpriză să văd câtă lume tânără era in jur şi cât de implicată era noua generaţie de medici în activitatea desfăşurată. Există o cutumă cum că “meseria se fură” şi că există acel sistem al profesorului, peste umarul căruia îţi faci cu greu loc să priveşti. Nu am avut deloc această impresie iar Lucian mi-a părut mai curând coechipier pentru cei care îl inconjurau. Îmi explica astfel: “Nu ne-am născut învăţaţi. Învăţăm unii de la ceilalţi, împărtăşim cu echipa noastră cunoştinţe şi tehnici dobândite de la profesorii noştri, marii chirurgi ai lumii. Numai aşa putem să devenim mai buni.

Cum a decurs “zborul” tău către alegerea carierei de chirurg cardiovascular, Lucian Dorobanţu? Cum este să practici chirurgie cardiacă în România lui 2016? Se poate vorbi de avangardă sau mai curând, de o aliniere la standardele existente în medicina cardiovasculară?

-Am să încep cu răspunsul la ultima întrebare: sigur ca da, facem avangardă în chirurgia cardiovasculară în România. Dacă nu aş crede acest lucru, nu m-aş afla astăzi aici. Faptul că există posibilitatea de a aborda în România toate tipurile de intervenţii care se practică în centrele de elita din ţările europene şi din Statele Unite, îmi confirmă că am luat cea mai bună decizie când m-am întors în ţară. Şi lucrurile decurg bine, este adevărat că mediul privat a deschis această oportunitate, de a practica medicina la standarde de excelenţă.

Alegerea carierei a venit “natural”, într-o familie de medici. Alegerea chirurgiei cardiace a fost, de asemenea, “un zbor lin”, dacă tot am folosit metafora “zborului”. A venit după un stagiu de pregătire în cadrul Spitalului CHU Rangueil din Toulouse din Franța, sub îndrumarea Prof. Yves Glock, unde am avut şansa de a mă familiariza cu această specializare într-o clinică europeană cu cele mai bune referinţe în chirurgie cardiovasculară. Am continuat în Italia, la Clinica San Gaudenzio, apoi în Statele Unite, la Johns Hopkins Hospital, spitalul unde s-a efectuat prima operaţie pe cord din lume şi unde am avut şansa de a mă specializa în asistare circulatorie, în transplant cardio-pulmonar şi chirurgia rădăcinii aortice, sub îndrumarea Prof. Duke Cameron.

Ceea ce operează marile clinici ale lumii, putem face şi noi aici. Operăm zilnic plastii, respectiv reparare de valvă mitrală și aortică, înlocuiri (protezări) valvulare, bypass aorto-coronarian standard și integral arterial, înlocuiri de aortă și rădăcină aortică, cu și fără prezervare de valvă aortică nativă, cura chirurgicală a complicațiilor mecanice ale infarctului acut de miocard, disecțiilor de aorta şi aşa mai departe. Operăm aceste patologii minim invaziv şi încercăm să reparăm, de exemplu valvele, atunci când acest lucru este posibil, nu să le înlocuim. În prezent, avem cea mai mare rată de prezervare a valvei mitrale, cca 99%. Modul de abordare a intervenţiilor a evoluat, încercăm să mergem pe ideea operaţiilor minim invazive, să nu tăiem toracele de sus până jos, procedură standard în acest moment. În urma acestor operaţii minim invazive pacientul se recuperează în 4-5 zile, iar riscul de complicaţii şi infecţii este mic.

-În spitalul Monza beneficiem de expunere la tehnologie de ultimă oră şi de suportul marilor profesori în chirurgie cardiacă. În cadrul centrului pe care il coordonez-Cardiomyopathy Center-intervenţiile realizate împreună cu Prof. Paolo Ferrazzi, director al Centrului de Cardiomiopatie Hipertrofică și Afecțiuni valvulare din cadrul „Policlinico di Monza” , Italia, mentor şi expert în tratamentul chirurgical al CMHO, sunt întotdeauna o lecţie de avangardă.

Cum putem încuraja tinerii medici să rămână în România? Cum putem încuraja medicii plecaţi în străinătate să se întoarcă? Este vorba doar de un sistem care nu are resurse să motiveze oamenii tineri sau este vorba şi de altceva?

-Noi ne-am propus în cadrul spitalului să formăm “nuclee de carieră”. Sunt acele echipe, inter-disciplinare, în cadrul cărora oferim tinerilor medici oportunitatea de a vedea cum lucrăm, de-ai expune la ce înseamnă “ avangardă în chirurgie”, le facem loc în mijlocul nostru. Fiind cea mai standardizată chirurgie, se învaţă prin expunere repetată şi multă practică “on the job”. Din fericire, sistemul privat oferă această posibilitate tinerilor medici, de a veni alături de noi ca observatori şi membri activi ai echipelor noastre. Noi le oferim acest suport şi sigur că acest lucru îi motivează în alegerile lor pentru o carieră în acest domeniu, le deschide măcar perspectiva că vor putea practica medicina în ţară. În concluzie, nu este vorba doar despre resurse, este vorba despre motivaţie, despre a oferi acces şi şansă la carieră tinerilor medici. Paradoxal, resursele există de cele mai multe ori. Sprijinul statului este foarte important, prin prisma legiferării acelor demersuri care să permită, de exemplu, tinerilor medici a se pregăti şi in centre private.

-Exemplele de folosire mai bună a resurselor pot continua: vorbim despre o ţară unde copiii cu marformaţii cardiace sau cu patologii rare ar putea beneficia de tratament chirurgical în România, ei fiind redirecţionaţi către alte state europene, cu costuri de 4-5 ori mai ridicate, pentru că sistemul de decontare nu permite accesul spitalelor private în mecanismul de co-plată intervenţiilor. Nu este vorba doar de resurse, este vorba de voinţă legislativă, de mentalitate, de viziune.

-“Sunt multe lucruri inexplicabile în România. Zborul aici nu este foarte lin, este cu suişuri şi coborâşuri, cu căderi libere, poate cu compromisuri. Iar noi, ca medici, nu putem face compromisuri în ceea ce priveşte calitatea actului medical, prioritizării alegerilor făcute in favoarea unei metode de tratament în detrimentul alteia. În chirurgia cardiacă compromisurile sunt de evitat! Dacă medicina a ajuns la un anumit nivel, nu poţi să te întorci din drum. Suntem, iată, deja în 2017 şi trebuie să funcţionăm ca atare: medicina bazată pe dovezi este singura alternativă viabilă.

O onoare să te cunosc! Iţi mulţumesc, Dr. Lucian Dorobanţu, pentru o lecţie de viaţă trăită atât de intens, dar şi pentru interviul interesant pe care mi l-ai acordat!

Felicitări pentru tot ce faceţi, ţie şi echipei tale! Zboruri line şi călătorii plăcute îţi urez, acum la final de an! Sarbători fericite!

Pe Lucian Dorobanțu îl găsiți aici: www.drluciandorobantu.ro

No Comments

Post A Comment