Nu sunt de acord cu mamele care cresc copii obezi

Romania ocupa locul doi la obezitate infantila

Nu sunt de acord cu mamele care cresc copii obezi

N-am mai mers de ceva vreme în weekend-uri prin mall și nici prin magazinul cu chifteluțe din nordul Capitalei. Am ajuns aseară și m-am îngrozit. Nu exagerez, 80 la sută dintre copiii pe care i-am văzut prin restaurante și fast food-uri cu părinții lor erau  obezi, triști și plictisiți.

N-am să le înțeleg niciodată pe mamele care-și otrăvesc copilul în perioada de creștere. Că după 14, 16 ani iese cu prietenii la cartofi prăjiți și Cola e treaba lui, dar să duci un puști de trei ani la fast food, să-l îndopi cu cartofi prăjiți, aripioare, burgeri și apoi să-i mai dai și o gură de suc, că deh… poftește mi se pare că-ți bați joc de el, de corpul lui. Are timp să încerce, să guste, șă testeze , asigută-i tu o bază sănătoasă și apoi o să știe și el să aleagă ce-i bun și ce-i mai puțin bun. Înainte de 3-4 ani, la sugar și copilul mic, obezitatea are un specific aparte, e pusă în relație cu atitudinea mamei. Sunt zeci de studii făcute care arată fix lucrul acesta.

Când tu, ca mamă, ai probleme cu greutatea și ești conștientă de ce înseamnă lucrul ăsta: fizic, psihic, nu pot să înțeleg de ce-ți condamni copilul la obezitate. În primul rând e vorba de sănătatea lui, apoi, partea psihică, integrarea socială,  stima de sine, etc. Dacă tu nu te simți bine cu 10 kilograme în plus, te miști greu, ești obosită, te uiți în oglindă și nu-ți place ce vezi, gândește-te că și el simte același lucru, chiar dacă nu știe să se exprime.

Și-am mai observat ceva. Copiii obezi sunt porecliți, sunt marginalizați, sunt tachinați, sunt jigniți de cei care alergă viteji printre scaune, de cei care fac sport, de cei care se cațără pe scări într-o fracțiune de secundă. Pentru că ei pot, ceilalți nu. Știți ce înseamnă asta pentru copil gras : suferință, rușine, frustrare.  Probleme pe care puștiul le cară după el  ani de zile, până la adolescență… cu tot cu kilogramele în plus.

În contextul în care nici statisticile și nici realitatea nu-i mai sperie pe părinți, aș introduce obligatoriu cursuri de nutriție pentru părinți, în special pentru mame. În România s-a ajuns “la performața” ca un copil din doi să aibă probleme cu greutatea corporală. Ocupăm  locul doi în Europa și pare că nu ne pasă!

Avem impresia că suntem părinți model, îi ducem cu mașinile până-n ușa școlii, la filme, la mall, le plătim antrenamente la sporturi pentru care n-au nicio aptitudine, îi ștergem cu șervețele umede după ce-au pus mâna pe o piatră în parc, îi învățăm cu mesele la restaurant de la 2 ani și ne simțim împăcați că facem totul pentru copilul nostru. Nu despre asta e vorba.

Haideți să învățam de la suedezi sau de la danezi, de exemplu. Copii mai fericiți și mai frumoși ca-n țările nordice n-am văzut. Cărați de părinți în tot felul de biciclete, mai vechi sau mai noi, cu 4, 6 , 2 roți n-au nicio problemă să renunțe la adidașii scumpi, să alerge desculți prin parcuri, să mânânce morcovi și fructe în loc de “piureuri la borcan”, să se tăvălească în iarbă sau să circule singuri cu mijloacele de transport de la 6, 7 ani. Sunt fericiți, sunt moderni și nu sunt obezi! Nici ei… nici părinții lor.

Nu-mi doresc să fiu vreodată o mamă care-și crește copilul în spiritul modernismului și-al obezității!

La final, câteva fotografii făcute de mine în Copenhaga! Am rămas impresionată de modul lor de viață, de copiii lor!

România, copii obezi

Romania ocupa locul doi la obezitate infantila

Copii obezi Romania

Copii din Romania versul copii danezi

No Comments

Post A Comment