NU, NU AM ÎNCREDERE ÎN NUTRIȚIONIȘTII GRAȘI

Nutritionisti obezi

NU, NU AM ÎNCREDERE ÎN NUTRIȚIONIȘTII GRAȘI

E plină lumea şi ţara asta de specialişti. De când cu interesul pentru viaţa sănătoasă şi alimentaţie, nustriţioniştii s-au înmulţit ca ciupercile după ploaie. Că au studii, că n-au, că îi recomandă ceva să practice specializarea asta, că arată sau nu a nutriţionişti… bani să iasă, clienţi sunt destui.
Pe la toate colţurile de stradă, cabinete de nutriţie. Pe net, la fel, suntem agasaţi în fiecare zi cu oferte, mailuri şi invitaţii la diverse clinici care ne transformă în fotomodele în câteva săptămâni.
Urmăresc fenomenul şi vă întreb şi pe voi: ce încredere să ai într-un nutriţionist gras? Ieri, la știri, un specialist în nutriţie bine, bine făcut, spre obez chiar, ne învața ce și cum trebuie să mâncăm ca să slăbim. Vă rog să mă iertaţi, dar e ca şi cum mi-ar da lecţii de şofat cineva care n-a condus în viaţa lui!
Cum mă stimulezi să mânânc salată, broccoli şi iaurt, când tu, pare că abia te-ai întors de la shaormerie și ai mai trecut și pe la cofetărie…după? Ca pacient aș avea pretenția ca nutriţionistul meu să-şi poată controla greutatea. E o chestie de încredere, de bun simț. O datorie… aș spune!
Episodul mi-a amintit de o scenă de pe vremea când eram reporter. Am sunat la o clinică de nutriție, am stabilit un interviu și când am ajuns la cabinet, surpriză. Eu și colegul meu cameraman păream mai degrabă nutriționiștii și respectiva doamna… pacient. Am fost rugați inisitent să facem un cadru foarte strâns, cât să nu se vadă că nutriționista era aproape obeză.
Posibil să aibă alte probleme de sănătate, una dintre explicaţii. Posibil, dar cam mulţi nutriţionişti cu probleme de greutate în ultima perioadă şi, personal, nu cred că toţi sunt bolnavi.
Cred, în schimb, că sunt mulţi cei care profită de disperarea oamenilor sufocați de kilogramele în plus. Şi mai cred că piaţa asta trebuie cumva reglementată. Nutriționistul e până la urmă un fel de doctor, sau așa ar trebui să fie…
Nu spun că felul în care arată nutriționistul e cea mai gravă problemă. E important ce fel de studii de specialiate are, ce experiență, dacă știe să interpreteze niște analize,etc. Procesul acesta de slăbire nu e o joacă, un moft. O dietă care nu ți se potrivește poate să-ți dea cu totul organismul peste cap, chiar dacă slăbești câteva kilograme în perioada de regim. Poate să-ți agraveze sau să-ți declanșeze probleme de sănătate.
Meseria asta nu-i chiar atât de simplă: bun, câte kilograme vrei să slăbești? Pai…10! Uite meniul: dimineața mânânci cereale integrale, la prânz o salată și o supă, seara un pește la grătar, două fructe la gustare și gata… Nu, nu așa…  la partea asta ne pricepem și noi.
Nutriționistul nu-ți face o listă cu ce ai voie să mănânci și ce nu și te trimite cu dieta acasă. Nutriționistul are nevoie de analize, știe să le interpreteze, stabilește  dacă ai sau nu probleme de sănătate, dereglări hormonale și apoi, în funcție de jobul pe care îl ai, de modul în care îți poți organiza mesele, de alimentele care-ți plac sau nu stabilește o dietă.
Cunosc zeci de persoane nemulțumite de nutriționistul cu care au lucrat. Nu spun că toți erau grași sau că pacientul n-a trișat cu nimic. Ce vreau să subliniez e faptul că nu toți specialiștii în nutriție sunt specialiști în nutriție.
Tot felul de nutriţionişti improvizaţi aiuresc pacienţii cu informaţii greşite care nu au nicio legătură cu ştiinţele nutriţiei, punând în pericol sănătatea naivilor care le dau crezare. O astfel de informaţie greşită este excluderea pâinii din alimentaţie : toată lumea se pricepe la nutriţie ca la fotbal. E ceva incredibil“. Prof. dr. Cristian Serafinceanu, medic de diabet, nutriţie şi boli metabolice la Institutul Naţional de Diabet Paulescu din Bucureşti
Îmi amintesc că problema asta a fost luată în discuție în urmă cu câțiva ani sub forma unui proiect de lege. Persoanele care doreau să practice meseria de dietetician sau nutriționist să fie obligate să aibă o diplomă de licență în specializarea nutriție și dietetică, eliberată de o instituție de învățământ superior cu o durată de minimum 3 ani (180 de credite), să susțina examenul de dietetician autorizat și să aibă calitatea de membru al CDR.
“Pe piața din România au apărut foarte mulți așa-ziși specialiști care au obținut diploma de nutriționist în urma unui curs de 2 ore făcut de cine știe ce producător de suplimente alimentare.” – Florin Buicu, deputat PSD
“Da, în mod normal, dacă s-ar face o lege care să stea în picioare în toată țara, atunci ar mai dispărea din toți neaveniții care se dau nutritioniști și nu au nicio scoală la bază, nimic. Și ar fi foarte bine pentru că acum dacă ați văzut toți actorii, toate vedetuțele, în ghilimele vorbesc , toată lumea este nutriționist sau dietetician. Apar în mass-media și își dau cu părerea asupra, ceea ce nu este normal. Trebuie să ai o școală de medicină la bază” – Camelia Olteanu, nutriționist
Nu vă lăsați păcăliți, nu-i plătiți pe cei neautorizați să dea sfaturi! Asta e concluzia! Vă puneți sănătatea în pericol, plus că vă sabotați și încrederea în voi după câteva încercări nereușite de slăbire. Și poate de multe ori nu e vina vostră!
1Comment
  • Marc
    Posted at 00:55h, 07 November Reply

    domnul Prof. dr. Cristian Serafinceanu arata exact dupa cum predica; Un fals! Un tras prin inel care sclipeste de sanatate 🙂 hahah, incredibil!

Post A Comment