IUBIȚI-VĂ BUNICII PÂNĂ LA CER ȘI ÎNAPOI

Iubiti-va bunicii pana la cer si inapoi

IUBIȚI-VĂ BUNICII PÂNĂ LA CER ȘI ÎNAPOI

Timpul nu iartă nimic!  Nici măcar pe acei oameni care ar trebui să trăiască veșnic pentru bunătatea lor, pentru demnitatea lor, pentru iubirea și credința pe care o au în suflet și-n chip.

E sfâșietor când ai face orice e posibil pe lumea asta să-i mai păstrezi lângă tine și viața îți spune că NU! Nu mai e timp, nu se mai poate!

Rămân amintirile, durerea și dorul! Și gândul că ai deasupra umerilor cel mai de preț înger păzitor!
IUBIȚI-VĂ BUNICII PÂNĂ LA CER ȘI ÎNAPOI!
Bucurați-vă de fiecare zi în care îi aveți aproape! Pentru ca nu mai e timp…
Să-i strângeți puternic de mâinile lor muncite! Să le spuneți că voi sunteți cei de azi pentru că EI fost acolo atunci cand ați pornit în viață!
Multumiți-le pentru bucuria voastă de copilarie! De acolo, din casa lor, în curtea plină cu flori, am cele mai frumoase amintiri! Cu ei în preajma mea…
Acolo am învățat ce înseamna bunătatea, munca, credința…  Acolo am învățat să respect, să iubesc… să fiu demnă!
I-am  răsplătit în felul meu! Știu că i-am făcut mândri de mine, de meseria mea, de cel de lângă mine, de prietenii mei… Realizările mele erau și ale lor… Le străluceau ochii de iubire când le deschideam poarta: “Tataie… am venittt!”
Nu-i lăsați să vă aștepte! Nu fiți grăbiți și distanți. Când o să aveți voi timp, o să fie prea târziu… Și nimic pe lumea asta nu-i poate înlocui. Rămân amintirile, durerea și dorul…
IUBIȚI-VĂ BUNICII PÂNĂ LA CER ȘI ÎNAPOI!
No Comments

Post A Comment