Istoria în direct! Laura Nureldin, 3, 2, 1… ești!

Laura Nureldin, Antena3

Istoria în direct! Laura Nureldin, 3, 2, 1… ești!

Ora 3:00, Antena3. Editori, producători, redactori, regizori de platou, de emisie, operatori, invitați, prezentatori. Imaginați-vă un mușuroi și furnicile acelea care aleargă dintr-o parte în alta. Fix așa-i și-n redacția de știri atunci când au loc evenimente importante: toți pentru unul, unul pentru cea mai bună emisie!  În câteva ore se anunța rezultatul alegerilor care vor schimba lumea, iar America, da… e uimitoare! Prezint știri de patru ani, aproape cinci, n-am prins foarte multe momente cheie, dar știu pe cineva care a dat jos și a pus în funcție foarte mulți președinți! Inclusiv pe Donald Trump. La 3 când și-a început emisia, Hillary Clinton era cotată cu 80 la sută șanse de câștig, la 7, când a plecat ni l-a lăsat “aproape” președinte pe republicanul Donald Trump. Doamnelor și domnilor, Laura Nureldin!

SĂ ANUNȚI CINE ESTE NOUL PREȘEDINTE AL AMERICII E ECHIVALENTUL DESCHIDERII PLICULUI CU NUMELE CÂȘTIGĂTOR DE OSCAR

Pentru un prezentator de știri, să anunți cine e noul președinte al Americii cred că e echivalentul deschiderii plicului cu numele câștigătorilor de Oscar. Azi dimineață, din fericire, n-am avut „onoarea” să rostesc cuvintele „Donald Trump îi va lua locul lui Barack Obama la Casa Albă” dar era deja ca și cum aș fi făcut-o. Lucrurile erau clare.

Cum e să faci asta? E adrenalină, sunt informații, cifre, zvonuri care trebuie confirmate, dialog cu invitații, voci în urechea ta – nu, nu alea, ci cele din cască. Mesaje care vin tot timpul pe intranet, pentru că alături de tine (da, alături, nu în spate) e o întreagă echipă care muncește ca emisia să iasă bună. Foarte bună. Cea mai bună! Niciodată nu ai voie să intri gândindu-te „eh, facem și noi ceva, om vedea ce iese”. Și dacă ți se întâmplă totuși să ai starea asta, din secunda în care se aprinde becul roșu de la camera ta de prim plan te scuturi de ea ca de o haină veche.
 Laura Nureldin despre meseia de prezentator de stiri

 DE 14 ANI PREZINT ȘTIRI: AM PUS PREȘEDINȚI, AM  “ÎNCEPUT ” RĂZBOAIE, AM ANUNȚAT TRAGEDII

De 14 ani prezint știri. În tot acest timp, am „pus” președinți (și pe Obama, și pe Hollande…), am „început” războaie, am anunțat tragedii care au schimbat fața lumii. În mod ciudat, asta nu mă face să mă simt importantă, ci umil martor ar facerii istoriei. Și norocoasă, pentru că am ocazia să o împart cu oamenii care află de la mine ce se întâmplă.

Uneori te amuzi, te bucuri, alteori te cutremuri de durere sau de revoltă. Sau măcar îți pui întrebări. Dar niciodată nu poți fi indiferent la lucrurile pe care afli și le dai mai departe în astfel de clipe.
Momentul în care Colin Powell anunța Consiliul de Securitate ONU că SUA pornește ofensiva în Irak l-am tradus în direct. Îmi amintesc că am vorbit vreo două ore, în continuu, cu o migrenă cumplită, care mi s-a accentuat brusc atunci când l-am văzut pe Powell prezentându-le membrilor Consiliului niște hărți din satelit despre care susținea că sunt centre de îmbogățire a uraniului, pentru bombe. Știu că mă uitam la imagini și mă gândeam „băieții ăștia chiar o să bombardeze o țară pe baza unor poze care pot fi orice, de la ferme de găini la rețele de irigații”? Au făcut-o. Și, mai târziu, au recunoscut că mințiseră. 
ERA SĂ “DAU JOS” UN PREȘEDINTE, PE RECEP TAYYIP ERDOGAN

Era să „dau jos” un președinte, pe Recep Tayyip Erdogan, dar s-au mișcat alții mai repede și mi-au stricat jucăria. În seara loviturii de stat din Turcia, eram în oraș cu câțiva colegi. Începuseră să vină știri de pe agenții, notificări pe telefoane (da, le avem activate tot timpul, cam ca pompierii)… Întâi am glumit: „ia uite, cică sunt tancuri pe străzi la Ankara… O fi venit Putin în vizită?”. După care ne-am dat seama că se-ngroașă gluma. Când a sunat redactorul șef să ne cheme la post, deja eram pe drum :))) Atât de tare m-am grăbit să intru, că am pus un sacou direct peste tricoul cu cap de mort pe care îl aveam pe mine. Nu, nu se vedea la televizor 😀

Multe nu se văd la televizor. Din fericire 🙂 Sunt nervi, e agitație, e tensiune, dar, la sfârșit, e bucurie că ți-a ieșit. Că v-a ieșit, de fapt. Pentru că nu poți face nimic de unul singur. La finalul zilei (sau al nopții, mă rog) tu ești omul în care echipa își pune toată încrederea că vei finisa și vei livra publicului un produs impecabil.
 Și da, e o senzație tare mișto când iese bine. Îți aduci aminte de ce faci meseria asta. 🙂
Pe Laura n-ai cum să n-o iubești! Ca profesionist, ca om, ca prieten! Felicitări Laura, pentru ceea ce ești, pentru ceea ce faci!
No Comments

Post A Comment