Criza de 30 de ani nu există!

Lorena Burlacu

Criza de 30 de ani nu există!

Criza vârstei de 30 de ani! Mit sau realitate?!

“Nu căutați în buletin sau calendar sursa problemelor ci în adâncul sufletului vostru!”

Cine spune că trebuie să tragem linie la 30? Că trebuie să ne împărțim viața în realizări și nerealizări? Că trebuie să ne cântărim victoriile și eșecurile? Personale și profesionale. Că trebuie să fim căsătorite, să avem un copil, să avem o casă, să fim realizate profesional și dacă se poate, pe lângă toate astea și 90-60-90?

Personal, nu cred în criza vârstei de 30 de ani. Poate pentru ca n-o simt, sau poate pentru că nu fac parte din categoria acelor femei care și-au stabilit ca până la 30 de ani, să fie mame, soții, să câștige mii de euro, să viziteze jumătate de glob, să aibă propria afacere, etc și n-am reușit. Da, am neîmpliniri, dar am și realizări! La fel am avut și la 29 de ani, și la 25 și cred că despre asta-i viața și la 30 de ani și 2 luni, și așa va fi și la 40.

V-am promis că aici pe blog o să desființăm mituri. E primul dintre ele. Criza vârstei de 30 de ani nu există! “Nu există cu adevărat, decât din perspectivă psihologică” mi-a explicat foarte clar psihoterapeutul Constantin Cornea, cel cu care am stat de vorba despre acest subiect.

Ce înseamnă asta?

“Așa zisele crize de vârstă ( de 30, de 40 sau de 60 de ani) sunt doar crize existențiale și nu au decât o singură legătură cu vârsta. Și anume, cifra rotundă. Dacă în copilărie sau adolescență înaintare în vârstă este o bucurie, pentru că apropie individul de libertatea de a-și îndeplini visele. După 20 de ani, orice vârstă rotundă, predispune la autoevaluare.”

CARE SUNT DE FAPT PROBLEMELE REALE?

Pentru că, da… sunt și femei care spun că au fost în depresie la 30 de ani. Ei bine, în spatele acestui sentiment de frustrare, de nefericire se ascunde un factor psihologic, spune Constantin Cornea. Adică: te simți nerealizată în plan sentimental și ai senzația că nu mai ai timp să-ți găsești pe cineva, să iubești, să faci un copil, etc… Nu ai o viața socială așa cum ți-ai fi dorit. Nu ai un job care să te mulțumească sau salariul este nemotivant. Fie, ești într-o relație care nu-ți aduce niciun fel de satisfacție, partenerul te înșeală, sau nu se încadrează în tiparul pe care ți l-ai conturat. Sunt sute de motive. De aici și nefericirea, starea de confuzie, dezamăgirile, tulburările emoționale. Dacă vă simțiți așa, faceți ceva în privința asta! Indiferent că aveți 30 de ani, 28 sau 40. Schimbați ce nu e bine, fără să forțați nimic, fără să aveți așteptări ce n-au nicio legătură cu realitatea. Nu-ți place jobul pe care-l ai, găsește altul. Nu ești fericită cu omul de lângă tine, punct și de la capăt. N-a apărut Făt Frumos, o să apară, că doar n-o să stea toată viața închis în palat.

“Orice traumă, neîmplinire majoră, insucces sau dezamăgire provoacă o criză. Și cum acestea nu vin după calendar, la o dată anume, nu încercați să vă ascundeți în spatele unei vârste, pentru a vă trăi stările negative. Nu căutați în buletin sau calendar sursa problemelor ci în adâncul sufletului vostru. Doar așa puteți scoate la lumina cele mai întunecate probleme și doar așa puteți găsi soluțiile cele mai potrivite.”Constantin Cornea

Așadar la 30 nu ticăie niciun ceas. E vorba despre stabilitate emoțională, despre priorități, despre răbdare. Nu vă căsătoriți cu cineva nepotrivit pentru că vă presează părinții, nu faceți un copil pentru că prietenele voastre de aceeași vârstă au, nu vă comparați cu alte femei. Sunt concepții greșite, iar alegerile neasumate, costă și nici timpul nu se mai întoarce! Puține sunt lucrurile pe care le putem recupera. Și totuși, care sunt soluțiile? Eu cred că ține de noi cum trăim și cum ne simțim la 30 de ani. 🙂

  1. Fiți libere. Nu e important ce așteptări au alte persoane de la tine, ci ce-ți dorești tu de la tine!
  2. Nu trebuie să explici nimănui prioritățile tale de viață! Suntem unici, avem destine diferite, visuri și valori care diferă de ale celorlalți.
  3. Singurătatea nu este un handicap. Ești sau nu cu cineva, te privește pe tine și atât.
  4. Fiți fericite cu ceea ce aveți și nu vă mai uitați peste umăr la cum își fac alte femei viața.
  5. Luptați pentru ceea ce vă doriți, dar faceți planuri realizabile!
  6. Învățați din greșelile pe care le-ți făcut, nu vă pedepsiți pentru ele!
  7. Renunțați la ,,trebuie,, și la ,,niciodată,,! Nu mai întrebați ,,de ce?,, când viață are alte planuri cu voi…
  8. Aveți curajul să faceți schimbări, să spuneți ,,nu”, să trăiți așa cum vreți.

 

Ușor de spus, greu de pus în practică, o să spuneți! Dacă nimic din toate astea nu funcționează, apelați cu încredere la un psiholog. Nu e o rușine să ceri ajutorul, nu e o rușine să vorbești despre suferințele tale emoționale…

La 30 am ales să fiu eu, 🙂 tu?

No Comments

Post A Comment