Când alunițele devin periculoase?

Cand alunitele sunt periculoase

Când alunițele devin periculoase?

Știu, nu pare o problemă serioasă, dar este! Am căutat niște cifre și ultimele statistici pe care le-am găsit arată așa: anual, în România, se înregistrează peste 2.000 de noi cazuri de melanom malign, iar pacienţii au şanse minime de supravieţuire din cauza depistării tardive a bolii. Cifra nu e mare, comparativ cu alte tipuri de cancer, dar aici e vorba despre DEPISTAREA TARDIVĂ A BOLII, rețineți! Câți dintre cei care aveți alunițe, v-ați pus problema să mergeți le medic? Știu, foarte puțini. Nu vreau să vorbim astăzi despre cancerul de piele, ci despre prevenție. Care sunt semnele care trebuie să vă trimită la medic, cât de des trebuie să vă faceți controale, când alunițele sunt periculoase, etc.

DR. DIANA PLĂCINTESCU, medic primar dermato-venerolog este cea care m-a ajutat. Răspunsurile sunt foarte complexe și vin în ajutorul nostru!

1. CÂTE DINTRE PERSOANELE CARE AU ALUNIȚE POT AVEA PROBLEME?

Nu există statistici, se știe doar că aproximativ 5% dintre alunițele congenitale (prezente de la naștere), cu diametrul peste 1 cm se transformă în melanom în decursul vieții. Aceste alunițe trebuie urmărite riguros și/sau excizate. De asemenea se consideră că cei cu fototip deschis și cu multe alunițe au un risc mai mare de a dezvolta melanom în decursul vieții, dar nu neapărat din alunițele preexistente.

2. DE CÂTE TIPURI SUNT ALUNIȚELE, MĂ ÎNTREBA CINEVA ZILELE TRECUTE DESPRE ALUNIȚELE VASCULARIZATE, DE EXEMPLU?

Toate alunițele sunt vascularizate, dar e drept că dintre cele proeminente, numite și papilomatoase, unele au o componență vasculară ceva mai pronunțată. Acest fapt nu reprezintă un risc pentru malignizare. Există multe clasificări ale alunițelor, cele mai multe dintre ele în limbaj de uz medical, în termeni care pentru pacientul obișnuit nu au nicio semnificație. Ce e important de știut, este că deși alunitele proeminente sunt adesea considerate mai riscante pentru ca sunt asociate cu ideea de excrescență, tumora etc., defapt, cele mai periculoase sunt cele plane, care arată ca o pată de cerneală pe piele. 

3. CARE SUNT SEMNELE CARE TREBUIE SĂ NE TRIMITĂ DE URGENȚĂ LA DERMATOLOG? 

Există un algoritm de evaluare a riscului pe care orice pacient trebuie sa îl cunoasca: ABCDE.

  • A vine de la Asimetrie. Este criteriul cel mai important; o aluniță care nu e perfect rotundă sau ovală trebuie urmarită și de pacient și de medic.
  • B vine de la Borders, margini. Dacă sunt neregulate, zdrențuite, arată o potențială activitate a aluniței.
  • C vine de la Culoare. Dacă observăm mai mult de două culori cu ochiul liber, alunița poate avea un risc.
  • D vine de la Dimensiuni. Alunițele mai mari de 5 mm trebuie verificate de către medic.
  • E vine de Evoluție. Orice aluniță care își schimbă forma, culoarea sau dimensiunile trebuie urgent examinată de medic.

4. TOTUȘI, DACĂ NU EȘTI ATENT ȘI NU RECUNOȘTI ACESTE SEMNE, TREBUIE SĂ-ȚI FACI CONTROALE? LA CE INTERVAL DE TIMP TREBUIE SĂ MERGI LA MEDIC ȘI DE LA CE VÂRSTĂ?

Un pacient trebuie să își facă un prim control de preferat în copilărie sau adolescență și apoi, în funcție de fototip, de numărul de alunițe și de tipul acestora, de antecedentele genetice (riscul de cancer în familie), medicul stabilește un anumit ritm de urmărire: la 3 luni, la 6 luni sau la un an.

5. RECOMANĂRI DE ÎNGRIJIRE PENTRU PERSOANELE CARE AU ALUNIȚE?

Cea mai importantă recomandare este, evident, evitarea arsurii solare. Aceasta se face în primul rând prin evitarea expunerii directe la soare (fotoprotecție mecanică). Statul la umbră, pălării, ochelari de soare, haine cu mâneci lungi, stat sub umbrelă. În plus trebuie aplicate riguros creme de protecție (fotoprotecție chimică).
Apoi trebuie evitată traumatizarea repetată a alunițelor. Alunițele situate sub curea, sub breteaua sutienului, la marginea chilotului, în talpă, etc. Este de pereferat să se excizeze sau să se urmărească foarte conștiincios.

6. SUNT ȘI COPII CARE AU LUNIȚE, ÎN CAZUL LOR CE TREBUIE SĂ ȘTIM?

Copiii care au alunițe multe (peste 10) sau/și mari, mai ales dacă sunt blonzi și se ard repede la soare, trebuie să facă un prim control al alunițelor la vârste mai fragede, în jur de 3 ani. Cu sau fără alunițe, copiilor sub 2 ani le este interzisă expunerea directă la soare, indiferent de oră, cremă de protecție, etc.

7. STATISTIC VORBIND, ACEASTĂ PROBLEMĂ A ALUNIȚELOR PERICULOASE PARCĂ E MAI ACCENTUATĂ ÎN ULTIMII ANI, EXISTĂ VREO EXPLICAȚIE, SAU ÎNAINTE NU SE ACORDA AȘA MARE ATENȚIE?

Ambele ipoteze sunt adevărate. Problema cancerelor de piele derivate din celule pigmentare, numite melanoame, care pot apărea din alunițe preexistente, dar și în pielea sănătoasă, este că au o incidență în creștere abruptă, îngrijorătoare, ÎN CIUDA tuturor măsurilor de prevenție, ÎN CIUDA popularizării. Este singurul cancer care are aceasta evoluție: la cancerul pulmonar numărul de cazuri noi a scăzut odată cu campaniile împotriva fumatului, la cancerul mamar, odată cu mamografiile, la cancerul de colon, odată cu endoscopiile etc. Melanomul este în creștere, deși vorbim despre alunițe și vara și iarna, deși ne dăm cu creme de protecție ca o rutina zilnică… 

De aceea este important ca pacienții să știe, că o aluniță cu aspect mai ciudat poate fi un cancer din care poți muri în 6 luni.
Trebuie sa se fotoprotejeze, ei și mai ales copiii lor, căci arsura solară în copilărie declanșează melanomul la vârsta adultă.
Trebuie să se fotoprotejeze și cand fac sport în aer liber sau merg în parc cu copilul, nu doar când sunt la plajă, pe malul mării, pentru că soarele nu știe că tu te expui intenționat sau nu! Trebuie sa vină la control și să urmeze indicațiile medicului pentru controalele ulterioare.
Din fericire, statistic vorbind, România nu este o țară cu incidență crescută a melanomului, poate din cauza fototipului mediu care e mai degrabă șaten-brunet, poate datorita unei constelatii genetice bune… nu se știe. Dar trebuie să ținem cont că statistica nu te protejează la nivel de individ: acolo ești tu, terenul tău genetic și propria ta atitudine: îți porți de grijă sau nu…

8. DE OBICEI CÂND VIN PACIENȚII ÎN CABINET?

Pacienții vin la cabinet pentru că înteleg importanța problemei, vin cu o atitudine corectă, de prevenție, dar și pentru că există un folclor alarmist care spune că dacă ți-ai lovit/rupt o aluniță e imperativ să o scoți imediat, ceea ce nu e neaparat un lucru adevărat: traumatismul unic nu cauzeaza cancer!
Dacă o alunită a fost traumatizată, nu e neapărat nevoie ca ea să fie excizată, dar medicul trebuie să o examineze dermatoscopic, de preferință după ce cade coaja care se formează, pentru a vedea dacă structura ei denotă semne de activitate care să aibă un potențial risc.
Sau, din păcate…VIN TÂRZIU, când văd că a apărut o pată mare, neagră, care crește de luni sau ani, care a facut un nodul care ulcerează sau sângerează… 
Acestea din urmă sunt semne clare de melanom, de regulă, și din păcate  multe cazuri de acest fel sunt deja în faze avansate, mult mai greu de tratat.

9. CÂND ȘI DE CE SE SCOT ALUNIȚELE?

Medicul poate decide să indice că o aluniță trebuie scoasă, dacă după ce o examinează, clinic și dermatoscopic, constată că are semne de activitate sau că este deja un melanom. O aluniță activă presupune existența unor cuiburi de celule care se înmulțesc, înmulțire care poate fi benignă și fără riscuri, sau poate fi deja malignă. In fazele incipiente nu se poate diferenția dacă este o aluniță obișnuită sau un melanom incipient, sau chiar o leziune de tranziție. În acest scop s-au dezvoltat algoritmi și scoruri dermatoscopice care încearcă să încadreze cât mai exact leziunea. Când există suspiciune de malignitate sau de potential malign, medicul indică excizia. Uneori leziunea este deja clar malignă (melanom), la examinarea cu ochiul liber și la dermatoscop. Și în acest caz se recomandă excizia. Venind vorba de folclorul cu tentă anxioasă, multă lume nu își scoate alunițele că “nu e bine sa umbli la ele”, ceea ce e total greșit, principiul oncologic fiind totdeauna de a reduce masa tumorală. Desigur, e important să fie scoase corect, cu margine de siguranță.

Există și excizii la solicitare, pe criterii estetice sau functionale : alunița nu are neaparat un risc, dar e așezată pe o zonă de frecare/tăiere și se preferă excizia ei pentru a crește confortul pacientului și pentru a evita controalele prea frecvente.
Mulțumesc pentru acest interviu foarte bun, Dr. Diana Plăcintescu! 
Mi-a plăcut mult ce a spus doamna doctor: statistica nu te protejează la nivel de individ: acolo ești tu, terenul tău genetic și propria ta atitudine: îți porți de grijă sau nu… 
Este și îndemnul meu pentru voi! Să vă fie de folos!
No Comments

Post A Comment